Nu mi`e dor pentru ca… Totul era destul de complicat.
Orice atingeai riscai ca sa pice iar a 2a zi te gandeai cu ce poti lipi. Am in sfarsit un pat si nu mai trebuie sa dorm pe tot felul de saltele desumflate ( o fi mic si poate imi amorteste mana, dar macar e pat! 
). Nu mai am cada aia cu modelul ei de jeg ( de ziceai ca asa e facuta din fabricatie ). Nu mai am parte de un dus rupt si lipit cu scotch ( adica banda adeziva, nu alcool ). Nu mai exista usa aia de la intrare ( accesoriu destul de important intr`o casa ) care daca suflai in ea cadea.
Am scapat de administratora care avea impresia ca a strange sticle de plastic aduce ghinion gandaci ( se pot topi! .. wtf?! ) si care nu pierdea un minut fara sa ne ia la impins vagoane . Am scapat de claxonul interminabil al tampitilor care stateau la semafor si se jucau de`a “biiiii biiiiiiiiiii”.
Acuma macar am clanta la usa dar e un singur lucru dupa care tanjesc… liftul care`n bloc mergea
Totusi acolo era locul minunat unde se prepara painea cu delicat, painea cu ketchup, oua stricate, cutii de pizza adunate..si nu in ultimul rand ardeii umpluti de la mama care stateau linistiti pe balcon inca din octombrie 2007.
Îndosariat la:reciclare! , apartamente, chirie, cluj, ro, studentie
Nu e mic, eu cu Cezara încăpem.
Nu mai ai jeg în cadă, ai jeg în chiuvetă.
Ai parde de duș, dar trebuie să ai grijă să nu scapi săpunul și să nu te atingi de nimic.
Ai o ușă la fel de proastă, doar că are clanță și se inchide.
Ai scăpat de gândaci, dai de praf.
Nu se mai aud claxoane, se aud bormașini.
Mere?
aveam praf si acolo.. HA! te`am facut!
stiam eu
da` tu unde amaru` tau stai
) ?
ce faina`i viata de student =))))
stateam! acuma stai in camin and i feel like a snob